Umbra influenței externe: Analiza narativelor Kremlinului și impactul lor asupra alegerilor prezidențiale din România 2024-2025

Rezumat 

Alegerile prezidențiale din România din 2024-2025 au fost marcate de o controversă fără precedent, inclusiv anularea primului tur electoral de către Curtea Constituțională a României (CCR) din cauza suspiciunilor de interferență rusească și excluderea ulterioară a candidatului naționalist Călin Georgescu.

Declarațiile purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, raportate de TASS, au prezentat aceste evenimente ca o privare a drepturilor alegătorilor români, amplificând narativele despre impunerea externă a unei așa-numite „eurocrații”.

Acest articol utilizează o abordare metodologică mixtă, combinând analiza discursului, psihologia politică și teoria geopolitică, pentru a examina narativul Kremlinului, alinierea acestuia cu mișcările populiste interne și implicațiile pentru stabilitatea democratică a României și integrarea europeană.

Sunt propuse trei scenarii viitoare, de la polarizare accentuată la consolidarea rezilienței democratice, cu recomandări pentru contracararea interferențelor străine și restabilirea încrederii publice.

1. Introducere

 Alegerile prezidențiale din România din 2024-2025 au devenit un studiu de caz crucial în interacțiunea dintre procesele democratice interne și influența geopolitică externă.

Anularea primului tur electoral din 24 noiembrie 2024 de către CCR, în urma alegațiilor de interferență rusească în campania candidatului naționalist Călin Georgescu, a declanșat o criză internă și internațională.

Excluderea lui Georgescu din alegerile reprogramate, combinată cu ascensiunea candidatului de dreapta radicală George Simion, liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), a alimentat narative populiste care contestă legitimitatea instituțiilor democratice ale României și alinierea sa cu Uniunea Europeană (UE).

La 5 mai 2025, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de agenția controlată de stat TASS, a comentat alegerile, acuzând autoritățile române că l-au eliminat arbitrar pe Georgescu și că au privat alegătorii de drepturile lor democratice (TASS, 2025).

Aceste declarații reflectă o strategie rusească mai amplă de a exploata vulnerabilitățile democratice din Europa de Est, în special în statele membre NATO și UE, cum ar fi România. Acest articol analizează narativul lui Peskov, rezonanța acestuia cu mișcările populiste interne și implicațiile pentru stabilitatea democratică a României și integrarea europeană.

Bazându-se pe analiza discursului, psihologia politică și cadrele geopolitice, studiul abordează trei întrebări de cercetare:

1. Cum se aliniază narativul Kremlinului cu strategiile populiste interne din România?

2. Care sunt mecanismele psihologice și politice prin care narativele externe influențează comportamentul alegătorilor?

3. Care sunt traiectoriile potențiale viitoare pentru democrația României în lumina acestor evenimente?

Cadrul teoretic 

Acest studiu integrează trei lentile teoretice pentru a analiza cazul românesc:

1. Analiza discursului (Fairclough, 1992): Declarațiile lui Peskov și relatările TASS sunt examinate ca practici discursive care construiesc o realitate aliniată cu interesele geopolitice rusești.

Cadrul lui Fairclough subliniază modul în care limbajul modelează relațiile de putere și percepțiile sociale.

2. Psihologia politică (Kahneman & Tversky, 1979): Încadrarea excluderii lui Georgescu ca o „privare a drepturilor” apelează la aversiunea față de pierdere, un bias cognitiv în care indivizii sunt mai sensibili la pierderile percepute decât la câștiguri.

Acest lucru amplifică răspunsurile emoționale și neîncrederea în instituții.

3. Teoria geopolitică (Mearsheimer, 2014): Acțiunile Rusiei sunt interpretate ca parte a unei strategii realiste de a contracara influența occidentală în sfera sa de influență percepută, utilizând tactici hibride precum dezinformarea pentru a destabiliza membrii NATO și UE. Aceste cadre oferă o bază solidă pentru înțelegerea interacțiunii dintre narativele externe, politica internă și psihologia alegătorilor.

Metodologie A fost utilizată o abordare metodologică mixtă:

1. Analiza discursului calitativă: Declarațiile lui Peskov și relatările TASS au fost analizate pentru a identifica teme cheie, strategii retorice și alinierea lor cu obiectivele politicii externe rusești.

2. Analiza conținutului rețelelor sociale: Postările lui George Simion pe X (@georgesimion, 4-5 mai 2025) au fost examinate pentru a evalua rezonanța narativelor Kremlinului cu retorica populistă internă.

3. Analiza scenariilor: Bazându-ma pe studiile despre viitor (Godet, 2006), au fost dezvoltate trei scenarii plauzibile pe baza tendințelor actuale, acțiunilor părților interesate și analogiilor istorice (de exemplu, regresul democratic al Ungariei sub Orbán).

4. Date secundare: Literatura academică, rapoartele media (de exemplu, Euractiv, 2025) și datele de opinie publică au fost utilizate pentru a contextualiza constatările.

Limitările includ lipsa accesului direct la campaniile de dezinformare rusești și natura evolutivă a procesului electoral, care poate afecta acuratețea scenariilor.

Analiză  

4.1. Narativul Kremlinului: Un discurs strategic Declarațiile lui Peskov, raportate de TASS, utilizează un narativ construit cu grijă pentru a submina legitimitatea democratică a României.

Elementele discursive cheie includ: - Victimizarea: Încadrarea excluderii lui Georgescu ca un act „arbitrar” privează alegătorii români de agenție, poziționând Rusia ca un apărător al suveranității populare.

- Sentimentul anti-occidental: Referințele la „eurocrație” se aliniază cu propaganda rusească care portretizează UE ca o forță elitistă, nedemocratică (Pomerantsev, 2014).

- Ambiguitatea: Prin delegarea judecății asupra „oboselii” Europei față de eurocrație către români, Peskov evită acuzațiile directe de interferență, încurajând în același timp sentimentul anti-UE.

Descrierea lui Georgescu și Simion ca „colegi” de către TASS construiește o continuitate a ideologiei naționaliste, susținând subtil campania lui Simion.

Afirmația că investigația internă a României nu a găsit dovezi ale legăturilor lui Georgescu cu Rusia nu este susținută, o caracteristică a dezinformării care transferă sarcina probei autorităților române.

4.2. Rezonanța cu populismul intern 

Campania lui George Simion reflectă narativul Kremlinului, punând accent pe suveranitatea națională și trădarea instituțională.

Postările sale pe X, precum „Poporul român nu va accepta frauda dictată de Bruxelles”@georgesimion, 4 mai 2025), fac ecou încadrării lui Peskov a impunerii externe. Cota de 40% obținută de Simion în primul tur al alegerilor reprogramate (Euractiv, 2 mai 2025) reflectă atractivitatea acestei retorici în rândul alegătorilor frustrați de stagnarea economică (inflația a atins 7,2% în 2024, conform Eurostat) și percepțiile de corupție a elitelor.

Anularea turului din noiembrie 2024, deși justificată legal, a amplificat neîncrederea în instituții.

Sondajele de opinie indică faptul că 52% dintre români consideră decizia CCR motivată politic (IRES, decembrie 2024).

Acest lucru se aliniază cu teoria aversiunii față de pierdere a lui Kahneman și Tversky (1979): alegătorii percep excluderea lui Georgescu ca o pierdere a alegerii democratice, alimentând sprijinul pentru platforma anti-establishment a lui Simion.

4.3. Contextul geopolitic Poziția strategică a României ca membru NATO și UE la Marea Neagră o face o țintă pentru războiul hibrid rusesc.

Mearsheimer (2014) susține că Rusia încearcă să împiedice consolidarea statelor aliniate cu Occidentul în vecinătatea sa.

Sprijinul Kremlinului pentru figuri naționaliste precum Georgescu, a cărui campanie pe TikTok a fost suspectată de finanțare ascunsă (Serviciul Român de Informații, 2024), se încadrează în acest model.

Prin amplificarea narativelor despre eșecul democratic, Rusia își propune să slăbească coeziunea României și angajamentul său față de alianțele occidentale, în special în contextul războiului din Ucraina.

Scenarii viitoare

 Pe baza tendințelor actuale, sunt propuse trei scenarii pentru traiectoria politică a României după mai 2025:

Scenariul 1: Ascensiunea populistă și polarizarea Dacă Simion câștigă turul al doilea din 18 mai 2025, România ar putea urma o cale similară cu Ungaria sub Viktor Orbán. Angajamentele lui Simion de a „restabili ordinea constituțională” (@georgesimion, 4 mai 2025) sugerează posibile contestări ale CCR și ale altor instituții.

Poziția sa ambiguă față de NATO, favorizând o alianță condusă de SUA în detrimentul integrării europene (Euractiv, 2 mai 2025), ar putea tensiona relațiile cu UE.

Dezinformarea rusească ar putea intensifica diviziunile sociale. Probabilitate: 35%.

Scenariul 2: Consolidarea pro-europeană O victorie a unui candidat pro-european (de exemplu, Nicușor Dan) ar prioritiza integrarea în UE și reformele instituționale.

Pentru a reuși, aceștia trebuie să abordeze nemulțumirile economice și să contracareze dezinformarea prin comunicare strategică.

Investițiile în educația media și securitatea cibernetică ar putea atenua influența rusească. Acest scenariu presupune un angajament robust al societății civile și sprijinul UE. Probabilitate: 20%

Scenariul 3: Criză constituțională Dezinformarea susținută de Rusia ar putea exacerba tensiunile, în timp ce paralizia instituțională ar putea invita medierea sau presiunea externă. Probabilitate: 25%.

Recomandări 

Pentru a proteja democrația României, părțile interesate ar trebui să ia în considerare:

1. Transparența instituțională: CCR și guvernul trebuie să comunice clar raționamentul deciziilor electorale, susținute de informații declasificate acolo unde este posibil.

2. Comunicarea strategică: Partidele pro-europene ar trebui să adopte mesaje emoționale pentru a contracara narativele populiste, subliniind beneficiile UE și securitatea națională.

3. Educația media: Societatea civilă și UE ar trebui să finanțeze programe pentru a spori reziliența publicului la dezinformare, în special pe platforme precum TikTok.

4. Cooperarea regională: România ar trebui să colaboreze cu partenerii NATO și UE pentru a monitoriza și contracara amenințările hibride, bazându-se pe lecțiile statelor baltice.

7. Concluzie Narativul Kremlinului, articulat de Peskov și amplificat de TASS, reprezintă o încercare calculată de a exploata vulnerabilitățile democratice ale României.

Prin alinierea cu mișcările populiste interne, Rusia încearcă să submineze angajamentele României față de UE și NATO.

Alegerile prezidențiale din 2024-2025 evidențiază fragilitatea instituțiilor democratice în fața amenințărilor hibride, dar și potențialul de reziliență prin răspunsuri strategice.

Alegerile României în saptamanile următoare vor modela nu doar viitorul său democratic, ci și peisajul geopolitic mai larg al Europei de Est.