De ce doar jumătate dintre români votează? Profilul intelectual și material al absenteiștilor și factorii care influențează prezența scăzută la vot în România

Rezumat: Alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 din România au înregistrat o prezență la vot de doar 53,21%, reflectând o tendință persistentă de absenteism electoral, în contrast cu alte democrații europene, precum Germania (83,5% în 2025) sau Polonia (72,9% în 2023). Această lucrare analizează implicațiile absenteismului asupra democrației românești, identificând consecințe precum legitimitatea scăzută a liderilor aleși, ascensiunea populiștilor, polarizarea socială și subminarea contractului social.

Se propun recomandări detaliate pentru creșterea participării electorale, structurate pe reforme instituționale, educație civică, combaterea dezinformării, abordarea problemelor locale, reformarea partidelor politice și introducerea de stimulente pentru vot.

Se oferă o comparație detaliată cu Germania și Polonia pentru a evidenția deficiențele sistemice din România și o prognoză pentru turul al doilea al alegerilor din 18 mai 2025, între George Simion (AUR) și Nicușor Dan (independent).

Analiza se bazează pe teorii ale comportamentului electoral, date empirice din rapoarte oficiale și studii sociologice, precum și pe analiza discursului public din mass-media și platformele sociale.

1. Introducere

Participarea electorală este un pilon esențial al democrației, reflectând încrederea cetățenilor în instituții, gradul lor de implicare civică și percepția asupra relevanței procesului politic.

În România, prezența la vot în alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 a fost de 53,21%, un procent care se încadrează în media ultimelor decenii, dar care este semnificativ mai scăzut decât în alte state europene, unde momentele de criză sau polarizare politică generează mobilizări masive.

Spre exemplu, Germania a înregistrat o prezență de 83,5% în alegerile din 2025, iar Polonia de 72,9% în 2023, ambele în contexte cu mize politice majore.

Această lucrare explorează implicațiile absenteismului electoral asupra democrației românești, propune soluții pentru creșterea participării și analizează factorii care diferențiază România de alte democrații.

De asemenea, se oferă o prognoză pentru turul al doilea al alegerilor din 18 mai 2025, bazată pe tendințele actuale.

Analiza utilizează teorii ale comportamentului electoral, cum ar fi modelul rațional al votului al lui Downs (1957) și teoria capitalului social a lui Putnam (2000), date din rapoarte oficiale ale Autorității Electorale Permanente (AEP) și Expert Forum, studii sociologice realizate de IRES, INSCOP și CURS, precum și observații asupra discursului public din mass-media și platformele sociale, în special TikTok, care a avut un rol semnificativ în campania electorală din 2025.

2. Contextul alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025

Alegerile prezidențiale din 2025 au fost marcate de o serie de evenimente care au influențat comportamentul electoral.

Decizia Curții Constituționale (CCR) de a anula alegerile din 2024 a generat o criză de încredere în procesul electoral, alimentând narative conspiraționiste despre fraudă, precum „vor să ne fure alegerile”.

Polarizarea politică s-a intensificat, cu ascensiunea candidaților anti-sistem, în special George Simion, liderul AUR, care a obținut peste 60% din voturile diasporei.

Dezinformarea pe rețelele sociale, în special pe TikTok, a amplificat mesaje false, cum ar fi „140.000 de români peste 100 de ani pe listele electorale” sau „secții de vot închise în diaspora”, creând o stare de asediu în rândul alegătorilor din străinătate.

Partidele tradiționale, PSD, PNL și UDMR, au investit 80 de milioane de lei în campania lui Crin Antonescu, dar nu au reușit să-l propulseze în turul al doilea, în timp ce AUR a cheltuit 26,9 milioane de lei pentru George Simion, iar Nicușor Dan, candidat independent, a avut o campanie de 17,8 milioane de lei, conform analizei Expert Forum (2025).

Prezența la vot de 53,21%, echivalentă cu aproximativ 9 milioane de alegători, ridică întrebări despre motivele pentru care aproape jumătate din electorat rămâne pasiv, chiar și în contextul unor mize geopolitice, precum „direcția occidentală a României” sau „influența Rusiei”, și al unei crize economice care a dus la o inflație de 6,8% în 2024, conform Eurostat, afectând puterea de cumpărare a cetățenilor.

3. Implicațiile absenteismului electoral asupra democrației românești

Absenteismul electoral ridicat, așa cum s-a manifestat în alegerile din 4 mai 2025, are consecințe grave pentru democrația românească, afectând legitimitatea liderilor aleși, favorizând ascensiunea populiștilor, amplificând polarizarea socială și subminând contractul social. Un președinte ales cu o participare de doar 50% riscă să fie perceput ca nereprezentativ, ceea ce slăbește autoritatea sa morală și politică.

În 2025, George Simion a obținut un scor dublu față de Nicușor Dan în primul tur, dar prezența scăzută sugerează că rezultatul reflectă mai degrabă o minoritate mobilizată decât voința majorității.

Această situație poate genera contestări publice, proteste sau o percepție de ilegitimitate, mai ales în contextul polarizării actuale.

Legitimitatea scăzută limitează capacitatea președintelui de a implementa politici controversate sau de a negocia cu partenerii internaționali, ceea ce poate afecta poziția României în Uniunea Europeană sau NATO.

Absenteismul creează un teren fertil pentru candidații anti-sistem, care mobilizează o minoritate vocală și motivată.

George Simion, susținut de peste 60% din diaspora, a capitalizat pe nemulțumirea față de partidele tradiționale și pe frustrările generate de anularea alegerilor din 2024, prezentându-se ca un „succesor” al lui Călin Georgescu.

Această tendință reflectă un fenomen mai larg observat în democrațiile postcomuniste, unde absenteismul favorizează populiștii care promit soluții simple la probleme complexe (Mudde & Kaltwasser, 2017).

Pe termen lung, ascensiunea populiștilor poate duce la erodarea instituțiilor democratice, la politici economice nesustenabile și la tensionarea relațiilor cu partenerii occidentali. Neîncrederea în instituții și dezinformarea amplificată de rețelele sociale contribuie la polarizarea socială, accentuând diviziunile dintre diverse segmente ale societății.

Alegătorii din marile orașe, precum București și Cluj, au votat masiv pentru Nicușor Dan, reflectând o orientare pro-europeană și reformistă, în timp ce zonele rurale și orașele mici au fost mai receptive la mesajele naționaliste ale AUR.

Tinerii sunt mai predispuși la absenteism sau la votul anti-sistem, în timp ce vârstnicii tind să susțină partidele tradiționale.

Diaspora, cu peste 60% sprijin pentru Simion, exprimă o frustrare distinctă față de condițiile din țară, creând o ruptură cu alegătorii din România.

Această polarizare poate duce la conflicte sociale, la dificultăți în formarea unui consens național și la o guvernare fragmentată.

Participarea scăzută erodează contractul social, reducând responsabilitatea politicienilor față de cetățeni.

Partidele se concentrează pe mobilizarea unui electorat fidel, ignorând segmentele apatice sau marginalizate, ceea ce perpetuează ciclul neîncrederii.

Alegătorii care nu votează se simt din ce în ce mai deconectați de procesul politic, ceea ce slăbește coeziunea socială și legitimitatea sistemului democratic

. Pe termen lung, această subminare a contractului social poate duce la o criză de reprezentare, în care instituțiile sunt percepute ca servind doar interesele unei elite restrânse.

4. Recomandări pentru creșterea participării electorale

Pentru a aborda absenteismul electoral, sunt necesare măsuri pe termen scurt și lung, structurate pe mai multe dimensiuni: reforme instituționale, educație civică, combaterea dezinformării, abordarea problemelor locale, reformarea partidelor politice și introducerea de stimulente pentru participare.

Actualizarea listelor electorale este esențială, având în vedere că peste 1 milion de persoane decedate sau emigrate sunt încă incluse, ceea ce creează confuzie și alimentează narativele despre fraudă, conform Expert Forum (2025).

O actualizare riguroasă, prin colaborarea cu instituțiile de evidență a populației și autoritățile locale, ar crește transparența și încrederea în procesul electoral. Implementarea votului electronic, similar modelului estonian, sau a votului prin corespondență ar facilita participarea, în special pentru diaspora.

Estonia a raportat o creștere a prezenței la vot la 70% după introducerea votului electronic (Estonian Electoral Commission, 2023).

Preocupările legate de securitatea cibernetică pot fi abordate prin parteneriate cu companii specializate și testarea sistemului în alegeri locale înainte de implementarea națională. Creșterea numărului de secții de vot în diaspora, unde doar 50 de secții au fost disponibile în Spania pentru peste 1 milion de români, și optimizarea logisticii, cum ar fi programarea votului, ar reduce barierele.

Finanțarea unor campanii de informare publică, adaptate la diverse grupuri demografice, precum tinerii, mediul rural și diaspora, ar sublinia importanța votului și ar combate miturile despre fraudă electorală.

Aceste campanii pot fi implementate prin parteneriate cu ONG-uri, mass-media și platforme sociale, folosind formate atractive, cum ar fi videoclipuri virale sau infografice.

O campanie care explică atribuțiile președintelui și impactul acestuia asupra vieții cotidiene ar putea crește interesul alegătorilor.

Dezvoltarea unor inițiative locale, precum dezbaterile publice sau atelierele de educație electorală în zonele rurale și orașele mici, ar încuraja implicarea civică.

Aceste programe ar putea fi organizate de ONG-uri și finanțate prin fonduri europene, având ca scop crearea unei culturi a participării.

Având în vedere influența TikTok asupra tinerilor, unde 70% își obțin informațiile politice din rețele sociale (CJI, 2024), autoritățile ar putea colabora cu creatori de conținut populari pentru a promova mesaje pro-vot.

Un influencer care explică procesul electoral într-un mod accesibil ar putea ajunge la un public tânăr care ignoră mass-media tradițională.

Autoritățile ar trebui să colaboreze cu platforme precum TikTok pentru a identifica și elimina conținutul dezinformativ în timp real, fără a restricționa libertatea de exprimare. Modelul Uniunii Europene, Digital Services Act (2022), impune platformelor responsabilitatea de a modera conținutul manipulator, ceea ce poate fi adaptat în România prin crearea unui cadru legal specific.

Introducerea unor programe educaționale în școli și comunități, care să învețe publicul să recunoască știrile false și să verifice sursele, ar reduce impactul dezinformării.

Un program pilot în școli, care include exerciții practice de fact-checking, ar putea pregăti tinerii să navigheze spațiul informațional.

Crearea unor unități specializate în cadrul AEP, în colaborare cu organizații internaționale precum OSCE, ar permite monitorizarea și contracararea dezinformării electorale, analizând în timp real narativele false, cum ar fi „secțiile de vot închise” sau „listele electorale frauduloase”.

Partidele politice ar trebui să dezvolte mesaje care răspund nevoilor imediate ale alegătorilor, cum ar fi infrastructura, costul vieții și accesul la servicii.

O campanie care promite reabilitarea drumurilor în Delta Dunării ar putea mobiliza alegătorii din Ceatalchioi, în timp ce promisiunile de subvenții pentru energie ar atrage gospodăriile afectate de inflație.

Alocarea de fonduri pentru dezvoltarea zonelor defavorizate, prin proiecte de infrastructură sau creare de locuri de muncă, ar reduce sentimentul de abandon.

Investițiile în rețeaua de drumuri din județul Hunedoara ar putea crește încrederea localnicilor din Silvașu de Sus în instituții.

Crearea unor platforme de comunicare între autorități și românii din străinătate, cum ar fi forumuri online sau consultări periodice, ar permite înțelegerea motivelor nemulțumirilor lor, iar politici care facilitează reintegrarea, precum scutiri fiscale pentru cei care revin, ar putea încuraja participarea electorală.

Publicarea detaliată a cheltuielilor de campanie și a surselor de finanțare ar crește încrederea alegătorilor, având în vedere că sumele uriașe cheltuite de PSD, PNL și UDMR, 80 de milioane de lei, au fost percepute ca o risipă, alimentând cinismul public.

O lege care să oblige partidele să publice rapoarte financiare detaliate înainte și după alegeri ar putea reduce această percepție.

Partidele tradiționale ar trebui să încurajeze apariția unor figuri politice noi, care să inspire încredere și să rupă imaginea de „aceiași politicieni corupți”.

Promovarea unor lideri tineri sau a unor persoane cu experiență în sectorul privat ar putea atrage alegătorii dezamăgiți.

Partidele trebuie să includă în strategiile lor grupuri marginalizate, cum ar fi tinerii, minoritățile și diaspora, prin politici și mesaje adaptate, cum ar fi o platformă care promovează candidați din diaspora sau politici specifice pentru tineri, precum burse pentru studii.

Introducerea unor stimulente simbolice, cum ar fi reduceri la taxe locale sau vouchere pentru cei care votează, ar putea crește prezența, mai ales în zonele rurale.

Această măsură, deși controversată, a fost testată cu succes în Australia, unde prezența la vot este aproape de 90% datorită votului obligatoriu și stimulentelor (Australian Electoral Commission, 2023).

Asigurarea unei zile libere pentru alegeri, similar practicilor din alte țări, ar facilita participarea lucrătorilor cu program fix, prin modificarea legislației muncii, cu sprijinul sindicatelor.

5. Analiza comparativă detaliată: România vs. Germania și Polonia

Pentru a înțelege cauzele absenteismului din România, este util să comparăm cu Germania și Polonia, unde prezența la vot crește în momente de criză sau polarizare. În alegerile din 2025, Germania a înregistrat o prezență de 83,5%, determinată de ascensiunea unui partid extremist, percepută ca o amenințare directă la valorile democratice, mobilizând alegătorii din toate segmentele sociale.

Conform Eurobarometer (2024), 65% dintre germani au încredere în sistemul electoral, datorită transparenței și eficienței procesului, cu liste electorale actualizate regulat și logistica votului bine organizată, incluzând secții suficiente și proceduri simplificate. Sistemul educațional german include cursuri obligatorii de educație civică, care promovează responsabilitatea democratică, elevii participând la simulări de alegeri, ceea ce crește interesul pentru politică.

Presa germană joacă un rol important în informarea obiectivă a publicului, contracarând dezinformarea prin fact-checking și reportaje de calitate.

În 2023, Polonia a avut o prezență de 72,9%, influențată de contextul geopolitic al războiului din Ucraina, care a accentuat importanța alegerilor pentru securitatea națională, mobilizând alegătorii prin confruntarea dintre partidele pro-UE și cele naționaliste, creând o polarizare clară.

Polonia are un nivel mai ridicat de capital social decât România, cu 15% din populație activă în ONG-uri și asociații comunitare (WVS, 2023), ceea ce creează o rețea de solidaritate care încurajează participarea.

Polonia a investit în secții de vot suplimentare pentru diaspora și în campanii de mobilizare, reducând barierele logistice, iar Biserica Catolică, o instituție influentă, a încurajat participarea la vot, spre deosebire de Biserica Ortodoxă Română, care adoptă o poziție mai neutră.

România se confruntă cu provocări distincte, dezbaterile despre „Vest vs. Est” sau „influența Rusiei” fiind percepute ca abstracte, în timp ce problemele locale, precum drumurile nereparate sau scumpirea alimentelor, domină preocupările alegătorilor.

Doar 25% dintre români au încredere în instituțiile statului (INSCOP, 2024), iar decizia CCR din 2024 a amplificat percepția de fraudă. Lipsa educației civice în școli și campaniile publice insuficiente reduc conize conștientizarea importanței votului.

TikTok are un impact disproporționat, 70% dintre tineri obținând informații politice din rețele sociale (CJI, 2024), comparativ cu doar 40% în Germania.

Disparitățile economice și de infrastructură între urban și rural creează un sentiment de marginalizare, absent în Germania și mai puțin pronunțat în Polonia.

Această comparație subliniază că absenteismul din România este un simptom al deficiențelor sistemice, care necesită intervenții pe mai multe niveluri.

6. Prognoză pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025

Pe baza tendințelor observate în primul tur al alegerilor din 4 mai 2025, se poate formula o prognoză pentru turul al doilea, care va avea loc pe 18 mai 2025, între George Simion (AUR) și Nicușor Dan (independent).

Este probabil ca prezența să crească ușor, ajungând la 55-58%, datorită polarizării crescute între un candidat anti-sistem, Simion, și unul pro-reformă, Dan.

Ambele tabere vor investi masiv în mobilizarea alegătorilor, folosind mesaje emoționale, cum ar fi „salvarea democrației” pentru Dan sau „revoluția anti-sistem” pentru Simion. Interesul mediatic, amplificat de mass-media și rețelele sociale, va atrage o parte din absenteiștii din primul tur, în special din mediul urban și diaspora.

Cu toate acestea, prezența va rămâne sub nivelul din Germania sau Polonia, din cauza neîncrederii persistente și a barierelor logistice, în special în diaspora.

Susținătorii lui George Simion vor include diaspora, cu peste 60% sprijin, mobilizată de mesaje anti-sistem și narative de „pedeapsă” pentru anularea alegerilor din 2024, în special din Spania, Italia și Marea Britanie, zonele rurale și orașele mici, unde AUR capitalizează pe nemulțumirea față de infrastructura precară și costul vieții, atrăgând alegători cu educație scăzută și venituri reduse, și tinerii influențați de TikTok, unde dezinformarea și mesajele emoționale rezonează.

Susținătorii lui Nicușor Dan vor fi concentrați în mediile urbane, precum București și Cluj, unde alegătorii cu educație superioară și orientare pro-europeană sunt mai numeroși, diaspora moderată, în special din Germania și Franța, care susține mesajul reformist al lui Dan, dar reprezintă o minoritate comparativ cu susținătorii AUR, și votanții PSD/PNL dezamăgiți, care ar putea migra către Dan, văzându-l ca o alternativă mai credibilă decât Simion.

Dacă narativele conspiraționiste, precum „alegerile sunt fraudate”, continuă să domine TikTok, Simion va beneficia de o mobilizare suplimentară în diaspora și în rândul tinerilor, iar contracararea dezinformării de către autorități sau campania lui Dan va fi crucială.

Pentru a reduce diferența față de Simion, care are un scor dublu în primul tur, Dan va trebui să adopte un discurs mai emoțional, care să apeleze la valorile democratice și la teama de derive autoritare, să formeze alianțe implicite cu PSD și PNL, atrăgând o parte din electoratul acestora, și să intensifice campania în zonele rurale, abordând probleme locale concrete.

Numărul secțiilor de vot și gestionarea cozilor vor influența participarea diasporei, iar absenteismul ar putea avantaja indirect Simion, al cărui electorat este mai motivat.

O confruntare televizată între Simion și Dan ar putea influența alegătorii indeciși, Dan având avantajul experienței administrative și al unui discurs rațional, iar Simion excelând în retorică populistă, care rezonează cu publicul frustrat.

Dacă prezența rămâne sub 60%, Simion are o probabilitate de 60% să câștige, beneficiind de mobilizarea diasporei și a alegătorilor anti-sistem, cu dezinformarea și polarizarea amplificând mesajele sale, ceea ce ar marca o turnură populistă în politica românească, cu riscuri pentru stabilitatea democratică și relațiile cu Uniunea Europeană.

Dacă prezența crește peste 60%, iar Dan mobilizează electoratul urban și o parte din diaspora moderată, are o probabilitate de 40% să câștige, cu alianțele cu PSD și PNL și o campanie eficientă împotriva dezinformării fiind esențiale, consolidând direcția pro-europeană a României, dar necesitând concesii către partidele tradiționale, ceea ce ar putea genera nemulțumiri.

Autoritățile ar trebui să crească numărul de secții de vot în diaspora și să îmbunătățească logistica pentru a reduce cozile, să monitorizeze și să contracareze dezinformarea pe TikTok și alte platforme, și să lanseze campanii de informare publică care să sublinieze importanța turului al doilea.

Nicușor Dan ar trebui să intensifice campania în zonele rurale, cu mesaje care abordează problemele locale, să colaboreze cu lideri locali și influenceri pentru a contracara narativele AUR, și să organizeze dezbateri publice pentru a expune limitele discursului populist al lui Simion.

Societatea civilă ar trebui să mobilizeze alegătorii prin campanii grassroots, în special în mediile urbane și în diaspora, și să promoveze alfabetizarea mediatică pentru a reduce impactul dezinformării.

7. Concluzie

Absenteismul electoral din România, reflectat în prezența de doar 53,21% la alegerile din 4 mai 2025, are implicații profunde pentru democrația românească, subminând legitimitatea liderilor aleși, favorizând ascensiunea populiștilor, amplificând polarizarea socială și erodând contractul social.

Aceste consecințe sunt exacerbate de neîncrederea în instituții, deconectarea partidelor de nevoile alegătorilor, dezinformarea de pe rețelele sociale, apatia civică și problemele structurale ale procesului electoral.

Comparativ cu Germania și Polonia, unde mizele clare și încrederea în instituții mobilizează alegătorii, România suferă de o criză de relevanță a discursului politic și de o lipsă de capital social. Recomandările pentru creșterea participării includ reforme instituționale, precum actualizarea listelor electorale, votul electronic și mai multe secții de vot, educație civică prin campanii publice, programe comunitare și colaborarea cu influenceri, combaterea dezinformării prin reglementarea platformelor, alfabetizare mediatică și monitorizarea online, abordarea problemelor locale prin campanii relevante, investiții regionale și dialog cu diaspora, reformarea partidelor prin transparență, lideri noi și inclusivitate, și stimulente pentru vot, precum incentive și zile libere.

Pentru turul al doilea din 18 mai 2025, este esențial ca autoritățile, candidații și societatea civilă să colaboreze pentru a crește prezența și a combate dezinformarea.

O victorie a lui George Simion ar putea marca o turnură populistă, în timp ce Nicușor Dan ar consolida direcția pro-europeană, dar cu provocări în gestionarea polarizării. Absenteismul rămâne o provocare structurală care necesită reforme pe termen lung pentru a consolida democrația românească.

•